Originile misterioase ale amfibienilor, explicate de fosila botezată „Funky Worm”

Cecilienii nu sunt tocmai amfibienii cu care suntem obișnuiți. Neavând membre, dar cu dinți și forme asemănătoare viermilor, aceștia își petrec viața săpând prin pământ, simțind lumea prin tentacule care le ies dintre ochi. Aceste ființe ne ajută să înțelegem originile misterioase ale amfibienilor.

Se știu puține lucruri despre aceste creaturi evazive sau despre modul în care au evoluat. Până acum au fost găsite fosilele a doar 11 specii de cecilieni ancestrali, așa că înțelegerea modului în care aceste ființe sunt legate de originile misterioase ale amfibienilor, cum ar fi broaștele și salamandrele, este în cel mai bun caz fragmentată.

• Holera, „mirosul morții” și Nicolae Iorga
• Cum a intoxicat propaganda nazistă România

Acum, o echipă de oameni de știință din SUA a descoperit o colecție de oase minuscule de maxilar reprezentând o nouă specie, care umple un gol uriaș din înregistrarea fosilelor, dezvăluind mai multe despre caracteristicile unice ale cecilienilor din zilele noastre și despre originile evolutive ale amfibienilor umezi.

„Viermele Funky” explică originile misterioase ale amfibienilor

Paleontologul Ben Kligman și colegii lui de la Virginia Tech University, din SUA, descriu găsirea fosilelor, câteva maxilare nu mai lungi de 0,6 centimetri, în Arizona, într-un loc numit Thunderstorm Ridge, unde au fost dezgropate rămășițele a peste 70 de cecilieni individuali. Cercetătorii au numit noua creatură Funcusvermis gilmorei, adică literalmente „Funky Worm”, notează Science Alert.

„Văzând primul maxilar la microscop, cu rândul său dublu de dinți distinctiv, am simțit fiori pe șira spinării”, spune Kligman, care lucra la săpătură cu Xavier Jenkins, acum student la Idaho State University, SUA.

Având în vedere vechimea cunoscută a depozitului de fosile și dinții săi distinctivi, „am știut imediat că este un cecilian și cea mai veche fosilă ceciliană găsită vreodată”, adaugă Kligman.

Legătura dintre batracieni și cecilieni

Fosila datează de acum aproximativ 220 de milioane de ani, când vechiul supercontinent cunoscut sub numele de Pangea nu se destrămase încă, iar Arizona se afla în preajma ecuatorului. Asta înseamnă că descoperirea norocoasă împinge înregistrările fosile ale cecilienilor înapoi cu aproximativ 35 de milioane de ani.

Înainte de acest salt înapoi în timp, oamenii de știință se chinuiau să găsească legătura dintre batracienii cu patru picioare (broaște, tritoni și salamandre) și cecilieni, care împreună sunt reprezentanții vii ai unui grup de tetrapode numit Lissamphibia.

Dar poziția cecilienilor în cadrul acestui grup era incertă. Unde de-a lungul liniei și-au pierdut membrele cecilienii? Sau de la cine și le-au evoluat broaștele pe ale lor? Ultimul lor strămoș comun a purtat aceiași dinți distinctivi cu două straturi?

Există trei teorii predominante și mult dezbătute cu privire la originile misterioase ale amfibienilor, la câțiva pași evolutivi după momentul când Sarcopterigienii (pești osoși cu aripioare lobice) s-au târât pentru prima dată pe uscat.

Teorii despre originile misterioase ale amfibienilor

O teorie sugerează că amfibienii au evoluat dintr-un grup dispărut de amfibieni cu patru picioare numit temnospondili dissorofoizi care a trăit în epoca paleozoică, cu aproximativ 250 de milioane de ani în urmă. O alta sugerează că originile amfibienilor se află în lepospondili, un grup de tetrapode timpurii care semănau cu anghilele și cu șerpii cu picioare vestigiale.

O a treia ipoteză, dar mai puțin favorizată, este că cecilienii descind din lepospondili, iar broaștele și salamandrele au evoluat din dissorofoide.

În 2008, în Texas a fost găsită o creatură poreclită „broascamandra”, cu un cap mare asemănător cu al unei broaște și o coadă asemănătoare celei a salamandrei. Descoperirea a consolidat conexiunile evolutive dintre broaște și salamandre, plasându-le în dissorofoidele cu patru membre, separate de cecilieni.

Dar întreaga poveste a originilor Lissamphibia încă depindea de relația cecilienilor cu rudele lor amfibiene vii, batracienii, și cu tetrapodele antice din Paleozoic. Încă exista un decalaj de peste 70 de milioane de ani între cele mai vechi fosile ceciliene cunoscute și presupusele lor rude îndepărtate din Paleozoic.

„Funky Worm” umple un gol din cunoașterea evoluției speciilor

Potrivit lui Kligman și colegilor săi, Funcusvermis se încadrează direct în acest gol, iar noul studiu oferă „dovezi convingătoare care susțin o singură origine a amfibienilor vii în temnospondilele dissorofoide”.

Funcusvermis împărtășește trăsături scheletice cu fosilele timpurii de broaște și salamandre, precum și cu temnospondilele dissorofoide. La fel ca toți amfibienii moderni, are șiruri de dinți pedicelați distinctivi, atât de mici încât arată ca niște mici cioturi pe osul maxilarului.

Dar lui Funcusvermis îi lipsesc anumite trăsături ale cecilienilor moderni, cum ar fi organul senzorial tenticular pe care l-au dezvoltat rudele lor de mai târziu, probabil pentru a-și ajuta nasul să simtă mai bine mirosul.

„Spre deosebire de cecilienii vii, Funcusvermis nu are multe adaptări asociate cu săparea sub pământ, ceea ce indică o achiziție mai lentă a caracteristicilor asociate cu un stil de viață subteran în stadiile incipiente ale evoluției ceciliene”, spune Kligman.

În timp ce mai multe descoperiri de fosile ar ajuta cu siguranță la dezvăluirea istoriei evolutive a cecilienilor, deocamdată paleontologii se bucură de specimenele pe care le-au întâlnit.

„Această descoperire demonstrează în mod clar că unele fosile pe care abia le puteți vedea pot schimba foarte mult înțelegerea grupurilor întregi pe care le puteți vedea astăzi”, spune Sterling Nesbitt, autor al studiului și paleontolog la Virginia Tech University.

Studiul a fost publicat în Nature.

Vă recomandăm să citiți și:

De ce și-au pierdut oamenii blana? Cercetătorii au descoperit noi indicii genetice

O fosilă găsită în China întărește asemănările genetice dintre păsări și dinozauri

Povestea Bazinului antic din Siloam. De ce se află în centrul expedițiilor arheologice din întreaga lume?

Rămășițele unor câini străvechi dezvăluie că oamenii își mâncau cel mai bun prieten